
Ce este identitatea
O identitate sănătoasă este suma tuturor experiențelor noastre de viață, conștiente și inconștiente. Vorbim atât despre zilele pe care le considerăm frumoase, cât și despre cele mai puțin plăcute sau chiar cu potențial traumatic. O identitate sănătoasă înseamnă că suntem integrați cu simțurile noastre, cu sentimentele, cu gândurile, cu amintirile, cu voința și cu comportamentele noastre. Înseamnă, de asemenea, că nu ne pierdem pe noi înșine în relațiile cu ceilalți. Nu sacrificăm nicio parte a identității noastre pentru altcineva și nu negăm nicio parte din noi înșine.
Cum apare trauma de identitate
Când suntem copii, atât de multe dintre experiențele noastre timpurii sunt formatoare pentru noi. În situații extreme – și nu numai, pentru că, în calitate de copii mici, suntem foarte vulnerabili – de multe ori suntem nevoiți să renunțăm la părți din identitatea noastră pentru a supraviețui. Fie că este vorba de violență, fie de respingere din partea unei persoane care intervin într-un stadiu foarte timpuriu de dezvoltare (părinți, îngrijitori), începem să renunțăm la părți din identitatea noastră pentru a rezista. Acest lucru ne poate duce la o traumă a identității: începem să ne supra-identificăm cu ceilalți și, într-un fel, identitatea noastră poate deveni strâns legată de identitatea celor din jur, de exemplu, de cea mamei noastre. Astfel, ajungem într-o stare de supraviețuire a identității și nu într-un loc în care știm cu adevărat cine suntem.
6 modalități, identificate de psihiatrul Grant H. Brenner, în care trauma de dezvoltare modelează identitatea adultului
Psihiatrul Grant H Brenner a evidențiat într-un articol amplu publicat în 2017, 6 modalități, pe care le voi enumera mai jos, în care trauma de dezvoltare modelează identitatea adultului.
1. Pierderea copilăriei: “Nu am avut copilărie” sau “Nu îmi amintesc prea multe din copilăria mea”. Li se întâmplă celor care au avut o copilărie traumatizantă. Neavând această bază de la care să pornească în viață, identitatea adultului este compromisă.
2. Pierderea unor părți din sine: “Întotdeauna am simțit că lipsește ceva din mine, dar niciodată nu am știut ce”. Atunci când sunt în suferință, pentru a face față, copiii rup părți importante din ei înșiși și își canalizează întreaga energie pentru a dezvolta doar o anumită parte, cum ar fi să fie un elev de nota 10, în timp ce în viața reală au puțin sau aproape deloc. Reunirea acestor părți este posibilă în sesiunile de terapie și aduce cu sine un sentiment mai deplin al identității.
3. Atracția pentru relații distructive: “Majoritatea celor cu care am legat relații mi-au făcut rău.” Se întâmplă celor care, copii fiind, au avut o legătură traumatizantă cu cei care i-au crescut. Ei sunt atrași, iar și iar, de oameni care se potrivesc identității lor traumatice. Fiind blocați în vechea identitate, le este greu să se desprindă pentru a-și contura o nouă identitate.
4. Evitarea relațiilor: “Îmi este foarte bine cu mine însumi și nu am nevoie de altcineva în viața mea.” Este vorba de persoane care au avut experiențe negative de dezvoltare, ce implică și relații intime. Pentru a rupe cercul dezamăgirilor, se izolează. Dar acest lucru afectează dezvoltarea identității depline a adultului, printr-o percepție de sine în care se simte nedemn și se auto-condamnă.
5. Evitarea de sine: “Nu-mi place să mă gândesc la mine, fiindcă acest lucru mă face să mă simt rău.” Cei care trăiesc detașându-se de ei înșiși sunt de regulă persoane care au avut experiențe dificile în relațiile cu părinții, frații sau alți membri ai familiei. Ei gestionează aceste experiențe dureroase prin evadarea de sine. Au o identitate traumatică rigidă, caracterizată prin dezgust la adresa propriei persoane.
6. Dificultatea de a integra emoțiile în identitatea cuiva: „Nu sunt genul de persoană care are sentimente puternice despre lucruri.” Pentru cei care au fost crescuți într-un ambient lipsit de sentimente, emoțiile se desprt de identitate. Dereglarea emoțională duce la probleme legate de deciziile impulsive și împiedică formarea de relații sănătoase cu ceilalți. Identitatea în acest caz este îngustă și plată.
Cum ne afectează trauma de identitate
Ne exprimăm identitatea în multe feluri. Cineva cu o traumă de identitate poate avea dificultăți în a fi consecvent. Toată lumea se răzgândește în legătură cu anumite lucruri, însă cineva cu dificultăți relaționate cu identitatea din cauza unei traume sau a unei experiențe adverse se poate simți ca un străin în prezența lucrurilor care îi „plac”. Acest lucru poate provoca un de stres extrem și deznădejde. Dificultățile și consecințele care apar ca mecanisme asociate traumei, cum ar fi abuzul de substanțe, tulburările de alimentație și depresia pot pune piedici în dezvoltarea identității ca adult.
Atunci când suferim și dezvoltăm o traumă, încetinim această dezvoltare. Acest lucru este valabil mai ales în cazul copiilor care se confruntă cu traume repetate. Timpul petrecut în mod normal pentru a învăța despre tine însuți este acum petrecut pentru a face față acestor experiențe dureroase. Odată ce suntem departe de traumă, poate fi prea dureros să privim în interiorul nostru din cauza rușinii care se formează. Este în natura umană să evite lucrurile dureroase. Sacrificarea sentimentului de sine care poate apărea și ca o disociere pentru supraviețuire poate fi o consecință a experimentării unei traume.
În trauma de identitate unele dintre consecințele cu care ne putem confrunta sunt înconjurarea cu persoane care se potrivesc cu povestea ta traumatică (prieteni toxici, relații abuzive, relații disfuncționale cu părinții), retrăirea traumei sau a emoțiilor și senzațiilor de unul singur, dificultate de relaționare sănătoasă în relațiile interpersonale.
Supraviețuirea în fața traumei este modul în care ne este arătată o fațetă a rezilienței. Să trăiești cu trauma de identitate se poate simți ca și cum ai fi o fantomă. Poate fi frustrant atunci când nu își poți forma o idee despre cine ești. Faptul că nu știi cum te simți și de ce te simți este confuzant și epuizant. Este terifiant să nu te recunoști pe tine însuți, așa că dă-ți șansa să te redescoperi prin apelarea ajutorului de specialitate. Pentru că toate aceste probleme legate de identitate pot fi reparate și reintegrate prin intermediul terapiei.
Referințe bibliografice:
Truskauskaite-Kuneviciene, I., Brailovskaia, J., Kamite, Y., Petrauskaite, G., Margraf, J., & Kazlauskas, E. (2020). Does trauma shape identity? Exploring the links between lifetime trauma exposure and identity status in emerging adulthood. Frontiers in psychology, 11, 570644.
Berman, S. L., Montgomery, M. J., & Ratner, K. (2020). Trauma and identity: A reciprocal relationship?. Journal of Adolescence, 79, 275-278.
Rosenthal, M. (2015). Your life after trauma: Powerful practices to reclaim your identity. WW Norton & Company.
Grant Hilary Brenner MD, DFAPA (2017), 6 Ways That a Rough Childhood Can Affect Adult Relationships, Psychology Today