Rănile emoționale nevindecate sunt mai puternice decât ne dăm seama. Ele influențează tăcut deciziile noastre, relațiile și percepțiile asupra vieții. Ca psihoterapeut, am văzut de nenumărate ori cum aceste răni își găsesc o voce prin mecanisme precum identificarea și proiecția – două moduri subtile, dar profunde, prin care ceea ce trăim în interior se manifestă în afara noastră.

 

Ce înseamnă identificarea și proiecția?

Identificarea: Apare atunci când vedem o parte din noi în ceilalți – fie în suferința, fie în comportamentul, fie în circumstanțele lor.

Granițele dintre experiențele noastre și ale lor devin neclare, iar reacțiile noastre sunt mai puțin despre ei și mai mult despre noi.

Exemplu: Te poți regăsi în cineva care trece printr-o situație similară cu una din trecutul tău, preluându-i emoțiile ca și cum ar fi ale tale.

Proiecția: Înseamnă să atribuim altcuiva aspecte din noi pe care nu le acceptăm sau nu le conștientizăm – o rană, o frică sau o dorință reprimată. În loc să vedem clar realitatea, ne oglindim propriile lupte interioare în celălalt.

Exemplu: Dacă te simți insuficient, ai putea proiecta această nesiguranță pe cineva din jur, criticându-l sau judecându-l exagerat.

 

Cum ne influențează aceste mecanisme?

1. Distorsionarea realității

Atunci când ne identificăm cu suferința altora, putem interpreta evenimentele prin prisma propriilor răni, nu a ceea ce se întâmplă cu adevărat.

Exemplu: Dacă ai fost respins în copilărie, poți deveni hipersensibil la semne de respingere în relațiile actuale, chiar dacă ele nu există cu adevărat.

2. Decizii bazate pe emoții nevindecate

Proiecția unei răni asupra altora poate duce la decizii care nu sunt aliniate cu nevoile noastre reale. De exemplu, putem rămâne în relații disfuncționale sau putem respinge oportunități benefice, doar pentru că percepțiile noastre sunt influențate de frici și nesiguranțe din trecut.

Exemplu: „Îl ajut pentru că și eu am fost singur și m-am simțit neînțeles.” În acest caz, motivația ajutorului vine din durerea personală, nu dintr-o evaluare clară a nevoilor celeilalte persoane.

3. Confundarea responsabilităților

Identificarea cu rănile altuia poate duce la preluarea responsabilităților care nu ne aparțin. Astfel, putem ajunge să ne suprasolicităm sau să ignorăm propriile nevoi în favoarea celor pe care le „protejăm”.

Exemplu: Îți spui: „Nu pot să-l las să se descurce singur, pentru că simt că ar fi ca și cum m-aș abandona pe mine”.

4. Cum să recunoști aceste mecanisme?

– Observă emoțiile intense: Dacă reacționezi exagerat într-o situație, întreabă-te: „Este despre mine sau despre celălalt?”

– Reflectează la relațiile tale: Identifici pe cineva cu care rezonezi excesiv sau asupra căruia proiectezi trăsături negative?

– Separă „eu” de „celălalt”: Recunoaște că, deși te poți identifica cu o persoană, alegerile și experiențele sale nu sunt ale tale.

 

Cum să iei decizii dintr-un loc vindecat?

1. Conștientizarea rănilor personale

Vindecarea începe cu recunoașterea rănilor. Înțelege ce te doare, de unde vine și cum influențează alegerile tale. Terapia este un loc excelent pentru acest proces.

2. Auto-compasiunea

Acceptă că este normal să ai răni și reacții emoționale. Compasiunea față de tine te ajută să vezi mai clar situațiile, fără să te pierzi în ele.

3. Setarea granițelor sănătoase

Învață să spui „nu” atunci când simți că iei asupra ta mai mult decât este necesar. Deciziile luate dintr-un loc de echilibru îți respectă atât nevoile tale, cât și pe ale celorlalți.

4. Reflectarea înainte de acțiune

Când te simți copleșit de emoții, ia-ți un moment de pauză. Întreabă-te: „Aceasta este o decizie bazată pe prezent sau o reacție la trecut?”

 

Un exemplu personalizat

Imaginează-ți că lucrezi cu un coleg care este respins si vorbit pe la colțuri, iar tu simți o nevoie intensă să-l „salvezi”, să-i iei apărarea, să fii de partea lui. Această dorință poate veni dintr-o rană din trecut, din momente în care ai simțit că nimeni nu te-a sprijinit, te-ai simțit neînțeles și parcă toți ceilalți respingeau ceea ce spuneai. În loc să reacționezi automat, reflectează:

– Ajut pentru că este ceea ce trebuie în situația de față sau pentru că încerc să vindec ceva în mine?

– Cum pot oferi sprijin fără să îmi ignor propriile limite?

 

Rolul terapiei în procesul de vindecare

Terapia oferă un spațiu sigur unde poți explora aceste mecanisme fără judecată. Prin discuții ghidate și introspecție, înveți să recunoști tiparele care îți influențează viața și găsești soluții practice pentru a le depăși. Este un pas important pentru a-ți regăsi echilibrul.

 

Resurse recomandate

Pentru cei care vor să aprofundeze subiectul, iată câteva lecturi utile:

– „Corpul nu uită niciodată” de Bessel van der Kolk

– „Călătoria către sine” de Irvin D. Yalom

– „Inteligența emoțională” de Daniel Goleman

 

Concluzie: De la reacție la acțiune conștientă

Identificarea și proiecția sunt firești – fac parte din modul nostru de a înțelege lumea. Totuși, când rămânem prinși în ele, riscăm să pierdem din vedere realitatea și să luăm decizii care nu ne servesc pe termen lung. Prin conștientizare, compasiune și reflecție, putem face tranziția de la reacții automate la alegeri conștiente.

Ceea ce gândești, simți și alegi merită să fie aliniate cu prezentul, nu cu fantomele trecutului. Este dreptul tău să trăiești în autenticitate și echilibru.