Ce spune poziția ta în familie despre personalitatea ta (și ce poți face cu asta)

Știm cu toții că familia în care ai crescut îți influențează personalitatea. Și nu vorbim doar despre părinți, ci și despre locul tău în familie – dacă ai fost primul născut, mijlociul, mezinul sau unicul copil. Linda Blair, în cartea ei „Ordinea Nașterii”, explică foarte bine cum acest loc influențează cine ești și cum te raportezi la viață. Dar nu te panica, nu ești predestinat să rămâi așa pentru totdeauna. E doar o oglindă care îți arată de unde pornești.

Vreau să-ți vorbesc despre asta într-un mod care să aibă sens pentru tine, cel din generația millennials. Dacă te-ai întrebat vreodată de ce te simți blocat într-un anumit tipar emoțional sau de ce simți că trebuie mereu să dovedești ceva, asta s-ar putea să-ți dea câteva răspunsuri.

1. Copilul cel mai mare: Perfecționistul din umbră

Dacă ești primul născut, s-ar putea să fi simțit toată viața că trebuie să fii „liderul”. Părinții tăi, începători în ale educației, ți-au pus responsabilități mari pe umeri. Fie că ai fost „exemplul” pentru frații mai mici sau ai preluat sarcini de adult de timpuriu, ai învățat că trebuie să fii mereu în control.

Exemplu: Gândește-te la Andreea. Ea e acel gen de colegă care nu poate pleca de la birou până nu știe că totul e perfect, chiar dacă asta înseamnă să rămână peste program. De ce? Pentru că a fost crescută cu ideea că, dacă ea nu face lucrurile impecabil, ceilalți vor eșua, și va fi vina ei. Când se întâmplă ceva greșit, Andreea se învinovățește și simte că nu e suficient de bună, chiar dacă toți îi spun că face o treabă excelentă.

Mesaj pentru tine: Perfecțiunea nu este un standard realist. Greșelile nu te definesc și nici nu îți scad din valoare. Ai voie să iei o pauză, să lași lucrurile să fie „bine” în loc de „perfect” și să înțelegi că nu ești responsabil pentru toți.

2. Copilul mijlociu: Aducătorul de echilibru

Dacă ești copilul mijlociu, știi deja cum e să simți că nu ești nici „primul”, nici „specialul”. Ai crescut încercând să navighezi între frații tăi, să fii cel care aduce echilibru în familie și, de multe ori, ai învățat să te descurci singur. Știi să negociezi și să te adaptezi, dar poate că uneori simți că nu ai un loc al tău.

Exemplu: Andrei e fratele mijlociu. Fratele mai mare a fost mereu cel cu toate așteptările pe umeri, iar fratele mai mic a primit toată atenția și răsfățul. Andrei a învățat să „se descurce” și să nu ceară prea mult ajutor, chiar și atunci când avea nevoie. La birou, Andrei este cel care se adaptează cel mai ușor, dar simte adesea că nu este văzut sau apreciat pentru eforturile lui. De multe ori simte că, indiferent cât ar face, nu e suficient.

Mesaj pentru tine: Ai o valoare unică, chiar dacă nu ai fost întotdeauna în centrul atenției. Nu trebuie să muncești mai mult pentru a primi recunoașterea pe care o meriți. Îndrăznește să ceri ceea ce ai nevoie și să ieși din umbră.

3. Mezinul: Rebelul simpatic

Dacă ești mezinul, probabil că ai fost răsfățat, poate chiar protejat, și ți-ai dezvoltat un farmec aparte. În același timp, s-ar putea să fi simțit mereu că trebuie să ieși din umbra fraților mai mari. Ai devenit rebelul sau spiritul liber, căutând mereu să fii diferit și să-ți demonstrezi unicitatea.

Exemplu: Alex, cel mai mic din familie, a fost mereu „mascota”. Părinții l-au lăsat să facă ce vrea, iar frații mai mari s-au asigurat că nu-i lipsește nimic. Dar asta l-a făcut pe Alex să se simtă mic și neînsemnat, chiar și când a devenit adult. A ajuns să facă alegeri riscante doar ca să-și demonstreze că e capabil de mai mult. Deși toată lumea îl vede ca fiind carismatic și nonșalant, în interiorul lui se află un sentiment profund de nesiguranță.

Mesaj pentru tine: Nu trebuie să demonstrezi nimănui că ești diferit sau că poți face lucrurile altfel. Ești suficient exact așa cum ești, fără să fie nevoie să fii „rebelul” sau cel care aduce mereu ceva nou. Îți poți permite să fii serios, să ai responsabilități și să accepți că uneori ai nevoie de sprijin.

4. Unicul copil: Perfecționistul independent

Dacă ai crescut fără frați, ai trăit într-un mediu în care toată atenția părinților era asupra ta. Aceasta te-a ajutat să devii matur mai repede și să-ți dezvolți o independență solidă. Dar, în același timp, a venit și cu o presiune enormă de a nu dezamăgi. Perfecționismul și teama de eșec au devenit parte din identitatea ta.

Exemplu: Ioana, unicul copil, a fost crescută într-un mediu plin de așteptări mari. Părinții i-au oferit tot, dar, în schimb, ea a simțit mereu că trebuie să fie „perfectă”. La job, Ioana este perfecționistă, dar frica de a greși o paralizează adesea. Chiar și când lucrurile merg bine, Ioana se teme că va eșua și că toate realizările ei vor fi anulate de o singură greșeală.

Mesaj pentru tine: Perfecțiunea nu este un obiectiv realist, iar greșelile fac parte din drumul către succes. Nu ești definit de succesul sau de eșecul tău. Ai voie să fii vulnerabil, să ai emoții și să accepți sprijinul celor din jur.

Trauma și ordinea nașterii: De ce contează asta pentru tine?

Dacă simți că uneori trăiești ca și cum ar trebui să dovedești mereu ceva, s-ar putea ca asta să vină din dinamica familiei tale. Ordinea nașterii ne poate da indicii despre cum gestionăm traumele și stresul. De exemplu, primul copil, care a fost învățat să fie „responsabilul”, poate trăi cu o frică constantă de eșec. Mijlociul poate simți că nu e niciodată suficient de vizibil, iar mezinul poate simți nevoia de a ieși în evidență pentru a fi luat în serios.

Toate aceste tipare pot fi modificate, dar primul pas este să le conștientizezi. Nu e vorba de a te învinovăți pentru ce s-a întâmplat în copilărie sau pentru cum ai fost crescut, ci de a înțelege cum aceste lucruri influențează modul în care gândești, simți și reacționezi azi.

Indiferent de poziția ta în familie, ai puterea de a ieși din tiparele vechi și de a-ți scrie propria poveste. Nu trebuie să fii definit de rolul pe care l-ai avut în familie. Ai voie să fii imperfect, să ceri sprijin și să-ți recunoști vulnerabilitățile. Fie că ești perfecționistul cel mare, mediatorul mijlociu, rebelul mezin sau unicul copil care simte presiunea de a fi perfect, amintește-ți că ești suficient exact așa cum ești.

Și, la finalul zilei, totul se rezumă la asta: să te accepți pe tine și să-ți dai voie să fii autentic.